Sa nu te superi ca ma adresz tie asa! Te cunosc de cand erai mica-mica, un bobocel care s-a deschis in floarea de acum. Pe atunci si tatal tau, cand te scria pe pomelnicul ce mi-l aducea la Altar, spunea: "Oana, mica". Acum ai crescut, dar nu atat cat crezi tu. Viata te-a dus, cu parintii, la Bucuresti unde esti eleva la unul din cele mai prestigioase licee. Esti la varsta marilor elanuri, convinsa ca poti mult mai mult decat cei de dinaintea ta. Sunt bune aceste elanuri, ele sunt cheia progresului pentru aproape orice domeniu, asa a progresat stiinta, asa a progresat arta, asa a progresat omenirea, prin dorinta omului de a sti mai multe, de a face mai mult. Dar in domeniul spiritualitatii nu ne jucam si nici nu putem porni sa cautam drumuri noi. De ce? Fiindca Hristos a spus: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" si "cei care vin in afara de Mine, sunt furi si talhari". Daca El a spus asa, inseamna ca El este singura cale pe care putem merge si nicidecum una dintre multele alte cai, care, aparent, ar converge in acelasi punct. Celelalte drumuri pe care am fi tentati sa le cautam, sunt false. Ca un labirint, cu multe trasee care se infunda si cu unul singur care duce la destinatia propusa. Yoga este unul dintre cele, care in loc sa apropie, indeparteaza de Dumnezeu. O practica budista nu are ce cauta in viata unui crestin, si, in fond, nici budistii nu accepta practicile sau trairile crestine.
Spui ca nu te intereseaza meditatia yoghina, ci doar practicile fizice, de autoreglare a trupului. Asa sa fie? Poti face oare semnul crucii, fara a fi crestin? Poti cinsti o icoana, inchinandu-te in fata ei si sarutandu-o, fara a fi ortodox? Asa este ca nu? Dar, cum poti crede ca ai putea "oficia" practici yoghine, fara ca sufletul sa iti fie afectat? Miscarile, mantrele lor, reprezinta o prima treapta de manifestare a religiei pe care acestia o practica si, in acelasi timp, o manifestare, chiar indirecta, a credintei lor. Si, cand te gandesti ca atatia crestini au preferat sa moara, decat sa faca un compromis la credinta in Bunul Dumnezeu, iar noi sa spunem ca vrem cai noi, care inseamna de fapt negarea lui Dumnezeu! Stiu ca cei care iti cultiva aceste ganduri spun ca sunt credinciosi, ca se roaga si ca simplul fapt de a implini niste exercitii fizice yoghine nu inseamna decat o autodisciplinare fizica si psihica, prin care ai deveni mai putenica.
Cei neavizati se pacalesc si, putin cate putin merg mai departe, pas cu pas, spre lepadarea deplina de Hristos.
Daca tehnicile yoga ar fi fost bune, nu ne-ar fi vorbit Hristos de ele? Sau, nu ar fi descoperit atator parinti induhovniciti binefacerile lor? Dar Parintii, dimpotriva, ne-au cerut sa fugim de ele, ca de ceva daunator. Am avut un unchi, sef al unui siloz cerealier, care a observat ca un melc, ce antrena graul de jos, pana sus, in siloz, se infundase si, asa cum probabil procedase si in alte imprejurari, a introdus mana, spre a-l debloca. Fara a respecta normele, care cereau oprirea utilajului. Mana i-a fost prinsa si nu s-a mai putut absolut nimic pentru el: a fost tarat prin tubul acela melcat pana sus si aruncat pe gramada de grau, de unde a fost recuperat bucata cu bucata, pentru inmormantare. Accident de munca, ce i-a fost fatal. Daca respecta experienta celor care au creat normele de protectia muncii, traia poate si astazi. Si Biserica are normele ei de "protectia muncii", care nu sunt de azi, de ieri si care au la baza experienta multor crestini cu viata imbunatatita, pe care ii numim sfinti. Acestia au stipulat ca nici un crestin nu poate respecta si implini practici necrestine, fiindca acestea inseamna pentru el pierzarea ; cine spune : « merg doar pana la punctul cutare", poate fi "agatat" ca si unchiul meu si dus la pierzare, dar nu trupeasca, ci sufleteasca.
Yoga spune ca ofera multe, dar oferta ei, nedeclarata, este golirea sufletului de Hristos, creerea impresiei ca faci parte dintr-o elita si izolarea, in timp, de cei din jurul tau: de familie, de prieteni, de comunitate. Ajungi sa iti simti parintii dusmani, pe fostii prieteni invidiosi pe ceea ce crezi tu ca esti si vei crea un gol imens in jurul tau. Cel mai mare gol va fi insa, draga mea mica prietena, in sufletul tau.
Multi au inceput asa, cum spui tu ca vrei sa incerci, prin cautarea de cai noi si s-au pierdut. Putini, au reusit sa se smulga din inclestarea acestui "snake" pana nu a fost prea tarziu. Iata, pentru intarirea cuvintelor mele si, mai ales, pentru intarirea ta, niste marturii ale unor fosti yoghini.