Iisus, Manole, Mesterii, Zidarii
La inceput a fost CUVANTUL... Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul... Si Cuvantul S-a facut trup, Cuvantul a venit in lume. Cuvantul S-a facut om ca noi. Ca noi. S-a facut... in cele ale trupului, afara de una: nu a avut pacat. Venit la noi din doua motive: ascultare si iubire. Ascultare de Tatal - ATOATEZIDITORUL, iubire a Fiului - ATOTIUBITORUL, asupra omului - DEHARPRIMITORUL...
Iisus a venit in lume iubind, binecuvantand si demoliand. A iubit pe cei care purtau chipul Sau, a binecuvantat, din splendoarea Dumnezeirii Sale pe cei pe care ii dorea indumnezeiti.
Iisus a venit in lume iubind, binecuvantand si demoliand. A iubit pe cei care purtau chipul Sau, a binecuvantat, din splendoarea Dumnezeirii Sale pe cei pe care ii dorea indumnezeiti.
Iisus demolator!. Da! Multi constructori, inainte de a zidi, sunt nevoiti sa demoleze. Demoleaza ceea ce nu corespunde. Si Iisus a demolat: a demolat ura, a demolat talionul, a demolat teama de Dumnezeu. Dar, demolator poate fi oricine si , Doamne, ce usor este uneori sa distrugi, dar mester este doar acela ce zideste, este cel ce construieste. Si Iisus a zidit, inlocuind cu prisosinta cele pe care le-a demolat: in locul paganismului a zidit crestinismul. A reusit? Priviti harta crestinatatii si singuri apreciati.
Ura? Cand a construit ura? Ea distruge , asa ca jos cu ea! Iubitilor, zideste doar iubirea... Iubiti-va unii pe altii, ca doar asa va aratati a fi ucenici ai Mei! Asa a zis Iisus si milioane de oameni L-au ascultat si iubirea a rodit in lume.
Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, vestitul talion al iudeilor. Lege a fost, dar Iisus a abrogat-o. Ce a zidit in loc? De saptezeci de ori cate sapte sa iertati... de saptezeci de ori cate... nedefinit... continuu... permanent... De veti ierta aproapelui... si Tatal vostru va ierta voua... "si ne iarta nou greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..." Este bine cand esti iertat? Iti place iertarea? Iarta si tu, fiule! A zidit Iisus religie noua, intru toate perfecta si luatu-Si-a ucenici din oameni, Apostoli fiind numiti. Trimisi si ei sa zideasca Cetate vie, pe pamant nestatatoare si in cer fiintitoare, de ingeri in trup locuitoare, pentru toti mantuitoare, de dornicii mantuirii primitoare, in unitate cu Dumnezeu iubitoare, Biserica Sfintitoare, spre tot binele ziditoare, luminatoare, lui Dumnezeu inchinatoare, iertatoare, sfintitoare, raului ucigatoare... Zidit-au Apostolii comunitati, Biserici, folosind ca liant legea iubirii si lumea toata a cunoscut lucrarea lor; lumea toata, prin ei, a cinstit pe mesterul lor, Iisus.
Fost-a loc sub cer, numit Romania, cu Dunare curgatoare, cu Carpati inaltatoare, prin ei, spre ceruri tasnitoare. Aici, Andrei-Apostolul a adastat, Biserica a-ntemeiat si pe noi ne-a luminat. Noi nu am fost popor crestinat, ci Apostolul a venit atunci cand ne nasteam. Ne-am nascut, sa tina minte toti, popor-roman-crestin. Ce am primit atunci, aceea am pastrat prin parintii nostri; aceea, ramana prin noi, copiilor nostri!
Hristos a zidit, Apostolii au zidit si ei, folosind pe Hristos - Piatra cea din capul unghiului, dar nici romanii nu au stat deoparte si, cu suflet deschis, au durat biserici, monumente, manastiri, prin care dorit-au sa se asemene lui Dumnezeu-Ziditorul.
Fost-a om, numit Manole, care, de fapt nu era om, era sufletul poporului roman. A inteles acesta ca nimic nu se poate fara jertfa. Ce poti realiza, fara a da ceva din tine, fara a arde pentru ceilalti? Manole este tipul, omul, care zideste mecanic, care isi face, sec, meseria. Asta, doar in prima faza. Devenit, mai apoi, constient ca nu poti realiza ceva deosebit, ca nu poti raspunde adevaratei vocatii fara a te darui tot, fara a te jertfi, el jertfeste. Jertfeste ceea ce avea mai drag. Pe Ana, sotia sa si pe pruncul inca nenascut. I-a jertfit, nu spre neviata, ci spre continua-traire, fiindca ei vor trai prin monumentul realizat de el. Biserica cea de la Arges devine mausoleu, dar biserica este neamul si neamul suntem noi. Nu s-a Jertfit pe sine Manole, fiindca era nevoie de el, el era mesterul, dar a jertfit ceea ce iubea. Si noi, romanii, am iubit si am inteles ca Dumnezeu este iubire si am stiut ca cel care iubeste se jertfeste si ca, fara jertfa, nimic nu se face. De unde stim aceasta? De la Apostol, care a zis: atat de mult a iubit Dumnezeu luiea, incat pe unicul Sau Fiu L-a dat pentru dansa.
Dumnezeu a dat pe unicul sau Fiu, Apostolii si-au dat vietile lor; Manole-zidarul a dat pentru viitorime pe iubita Ana si pe doritul sau fiu. Noi, oare, ce suntem dispusi sa dam?














Comentarii