Eu, pentru lume am venit odată
Şi-n suferinţe grele am murit
Între tâlhari, pe Crucea înălţată...
Şi-am vrut să mor aşa, căci v-am iubit!

Când cuiele simţeam pătrunse-n mine,
Eu Îl rugam pe Tatăl Cel Ceresc
Să mor Eu, pentru toţi şi pentru tine,
Doar-doar putea-voi să vă mântuiesc!

Şi vai! Aşa amară este moartea,
Pe care Eu, doream s-o dau în dar
Creştinilor! Dar ei preferă noaptea
Păcatului. Murit-am în zadar?

Am înviat, dorind să trag la mine
Pe toţi acei pe care i-am iubit,
Dar n-am putut, că toţi fugiţi de bine
Şi-acolo-n Rai, de voi sunt părăsit!

Biserica aici lăsat-am sfântă,
Ca să trăiţi prin ea, necontenit!
Dar, n-ascultaţi chemarea mea la Nuntă
Şi nu veniţi ca fiul pocăit...

Tăcu Iisus. Cu lacrima prelinsă,
Privii la mine lung, mângâietor
În timp ce eu, plângeam sub palma-ntinsă:
Iisuse Sfinte, fi-mi mântuitor!