Acela, tremurând întruna
Şi cu glasul sfâşiat
Spuse că-mplineşte luna
De când pâine n-a mâncat

Se uită la el, creştinul:
Un murdar şi-un zdrenţăros...
Las' pe el, că-i ştie felul:
Sigur e un mincinos!

Şi îi spune: -Ia ascultă,
Vrei să cred că nu ai bani?
Tu faci parte dintr-o şleahtă
De golani şi beţivani.

Geaba îi ceru acela
Milă, pentru Dumnezeu,
Fiindcă îi împinse mâna
Şi plecă în drumul său

Deodată, el aude
Lume multă ce ţipa.
Se întoarce-atunci şi vede
Omul, cum se prăbuşea.

Geaba se repede iute
Pâinea-n gur-a-i îndesa...
Acela, prăvălit pe spate
Încetă a mai sufla...

Într-o clipă, el cunoaşte
Grozăvia, cum era:
Bietul, nemâncat murise...
Şi-asta, doar din vina sa!

Disperat, privi mai bine
Faţa omului de jos
Şi căzu în amuţire:
Era chipul lui Hristos!

Pe Hristos îl refuzase,
Nu-i dădu din pâinea sa!
Geaba-ngenunche şi plânse,
Mortul nu mai învia!

Frate, pe acel ce-ţi cere,
Nu-l respinge furios!
Cerşetorul are nume:
Totdeauna, e Hristos!