Suntem creştini doar după nume
Şi vai! Cu asta ne mândrim!
Nu ştim de Domnul, doar de lume...
Neîncetat păcătuim.

Fiind creştini, noi facem rele,
Numim ce e urât, frumos.
Mulţi, înjurăm de toate cele,
Făcând să plângă pe Hristos.

De-am fi creştini după cerinţă,
Toţi ne-am păstra neîntinaţi
Şi am păşi spre Biruinţă,
Spre-a fi de Domnu-ncununaţi

Să fim creştini cum Domnul cere!
Doar El, de asta S-a jertfit:
Ca să aducă mângâiere
Acelora ce L-au iubit!

Auzi creştini ce zic: - Ştiu bine
În ce fel să mă mântuiesc,
Dar, lumea asta rea, mă ţine
Prea strâns, de-aceea eu greşesc!

Păi, lumea nu e rea, creştine,
Ci noi, ce rău o folosim!
Nu o-mbrăcăm în fapte bune,
Ci cu păcate o mânjim!

Că eşti creştin, nu-i greu a spune,
Dar este mult mai greu a fi,
Să faci mereu doar fapte bune,
S-ajuţi pe alţii-n orice zi!

Cine-i creştin, nu stă acasă
Când vine Domnul la Altar
Şi, coborât pe Sfânta Masă
Se dă creştinilor în dar.

Creştinii-adevăraţi au teamă
Şi dragoste de Cel de Sus,
Iubirea lor e pururi trează
Şi luminează neapus!

Creştini să nu fim doar la nume,
Cu fapta să ne-ncununăm.
Să nu ne potrivim la lume,
Ca mântuirea s-o aflăm!